În magazinele de electronice etichetele de eficiență energetică sunt plasate pe toate echipamentele. Consumatorii nu se opresc prea mult să se gândească la specificul acestora, dar, de fapt, pot găsi informație vastă care le-ar permite să-și planifice cheltuielile pe termen lung. Costul aferent al ”produsului alb” (electrocasnice) nu se încheie la achiziție și include cantitatea resurselor naturale și energetice folosite.

„Utilizarea etichetelor energetice a început în Occident cu aproape jumătate de secol în urmă, și a urmărit ca scop stimularea introducerii pe piață a aparatelor electrocasnice cu un consum cât mai eficient al energiei electrice. Avantajele concrete nu au întârziat să apară: factura consumului de energie electrică a scăzut în mod constant în ultimele decenii pentru consumatorii casnici, iar mediul înconjurător a beneficiat de reduceri considerabile ale volumelor de gaze cu efect de seră emise. Continentul nord-american și Uniunea Europeană sunt lideri pe plan mondial la acest capitol, iar introducerea etichetelor respective devine obligatorie și în țările care și-au asumat angajamentul de a implementa acquis-ul comunitar european. Printre aceste țări se numără și Republica Moldova.” ne informează Alexandru Ciudin, directorul Agenției pentru Eficiență Energetică.

 

Prin informarea despre eficiența energetică se dorește  influențarea comportamentul consumatorului și stimularea inovației. Când consumatorul cumpără aparate eficiente din punct de vedere energetic, determină producătorii să inoveze pentru a rămâne pe piață. Economisirea energiei nu este convenabilă doar mediului, ci buzunarelor consumatorilor.

 

Etichetele energetice comunică utilizatorului  care sunt aparatele care satisfac nevoile lor și consumă mai puțină energie. Acestea permit estimarea costului energetic al exploatării unui aparat. În consecință se încurajează producătorii și importatorii de produse albe pe piața națională.Fără etichetarea energetică, consumatorii nu au o modalitate justă de a determina costurile operaționale ale aparatului, deoarece consumul de energie este rar declarat în mod voluntar de către producători. Costurile de exploatare a energiei de-a lungul vieții unui aparat sunt de obicei egale sau mai mari decât costul de achiziție al aparatului. Așadar, lipsa informațiilor privind consumul de energie poate duce la un eșec semnificativ, care se rezumă la incapacitatea unui consumator de a-și estima mai mult de jumătate din costurile totale ale aparatului.

 

De unde a început etichetarea energetică ?

La sfârșitul anilor 1970, s-au propus primele sisteme de etichetare energetică în SUA, Canada și Australia, care au dus la dezvoltarea încrederii între producători și consumatori și economii per aparat utilizat. După primele succese, guvernele experimentau cu diferite etichete pentru a conștientiza producătorii, consumatorii despre nevoia de inovație atât pentru economia la nivel de gospodării, cât și pentru regiuni. Prin urmare se introduce imperativitatea etichetei energetice pentru unele electrocasnice în unele state din Australia încă în 1986, iar în premieră eticheta energetică devine obligatorie la nivel național în 1992

 

Se creează regulamente, pârghii de piață pentru optimizarea echipamentelor prin furnizarea de informații clare și obiective privind eficiența energetică consumatorilor. Furnizarea de informații clare și obiective către consumatori, privind eficiența energetică.

Astfel de programe duc la economii de miliarde în de tone metrice de gaze cu efect de seră între 1992 și 2017 în SUA prin programul Energy Star. Doar în 2017, în SUA aceasta a condus la economii de energie electrică  de 370 miliarde kWh și reducerea emisiilor asociate de 290 milioane tone metrice de gaze cu efect de seră. Programul Energy Star propune etichete de eficiență care presupun nivelele de performanță pentru 75 de produse electronice de casă, de birou și clădiri.

 

În Republica Moldova se folosește eticheta este în stil UE cu bare orizontale de la verde spre roșu și istoric aceasta s-a demonstrat a fi cea mai eficientă. Standardizarea echipamentelor electronice în UE a început în 1995. Aceasta seta cerințe minime pentru eficiența energetică pentru majoritatea produselor utilizate în casă. Numărul acestor electrocasnice era 14 și care erau evaluate pe o grilă comparativă de eficiență de la A+++ (cele mai eficiente produse) până la G (cele mai ineficiente).

 

În special, în Europa, datorită reglementării stricte, ingeniozității industriei, consumatorului exigent, tehnologia de uz casnic a progresat mult la nivel de eficiență energetică. În 2017 sistemul de etichetare a fost reevaluat și se estimează că noul sistem va produce economii totale de  38 TWh / an până în 2030, adică echivalentul consumului anual total (în 2019) de electricitate în Ungaria. Sistemul nou de etichete presupune actualizarea bazei de clasificare a produselor în baza claselor A-G și introducerea unui registru digital de produse noi eficiente energetic. Astfel încât toate produsele noi introduse pe piața UE să fie înregistrate în o bază de date online, ceea ce permite o mai mare transparență și o supraveghere mai ușoară a pieței de către autoritățile naționale. În consecință, o mașină de spălat (A +++) de cea mai bună  clasă este estimat că va aduce consumatorilor economii de 250 Euro pe durata vieții aparatului.

 

Deoarece inovația sporește continuu eficiența energetică, Comisia Europeană a votat în martie 2019 reevaluarea etichetelor pentru cinci tipuri de aparate: mașină de spălat vase, mașini de spălat și uscătoare, frigidere, lămpi și afișaje electronice (televizoare, ecrane de calculator). Pe viitor pentru optimizare, noile etichete UE, care vor intra în vigoare în 2021, vor fi echipate cu coduri QR, pe care consumatorii vor putea să le scaneze cu un smartphone pentru a afla mai multe despre performanța energetică a produselor pe care intenționează să le achiziționeze.

 

Reamintim, că Agenția pentru Eficiență Energetică (AEE) are misiunea de a implementa politica de stat în domeniul eficienței energetice, performanței energetice a clădirilor, precum și a valorificării surselor de energie regenerabilă, inclusiv prin atragerea și gestionarea resurselor financiare în vederea finanțării proiectelor în domeniile respective într-un mod durabil din punct de vedere al mediului înconjurător și a schimbărilor climatice.